Casa Gheorghe Tătărescu din București: memorie și continuitate în spațiul EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, o vilă ridicată cu precizie secolară și temperată sobrietate păstrează în zidurile sale o poveste despre putere, echilibru și vulnerabilitate. Nu este doar o clădire, ci un martor tăcut al unei epoci în care politicile și cultura elitei se întrepătrundeau în spații construite cu discreție și semnificație. Casa lui Gheorghe Tătărescu, astăzi cunoscută drept EkoGroup Vila, reprezintă mai mult decât o simplă reședință: este o arhivă materială a complexităților interbelicului românesc, o mărturie a unui destin politic traversat prin liniștea aparentă a pereților săi.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședință a prim-ministrului la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), figură centrală a politicii românești a primei jumătăți a veacului XX, a locuit într-un spațiu construit cu finețea ritualurilor și codurilor elitei interbelice, unde puterea se măsura mai ales prin proporție și reținere. Vila de pe Strada Polonă, nr. 19, nu impresionează prin dimensiune, ci prin echilibru și rafinament — iar astăzi, sub denumirea EkoGroup Vila, păstrează această identitate, respectând atât construcția inițială, cât și un destin cultural ce se deschide publicului fără a dilua trecutul ce o consacră.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Figura lui Gheorghe Tătărescu nu se lasă încadrată simplist în definiții: prim-ministru în două mandate tensionate (1934–1937 și 1939–1940), adept al reformelor democratice inițiale, martor și actor al declinului ordinii interbelice, a fost totodată un politician aflat constant în căutarea echilibrului între autoritarism și obligația funcției publice. Educat la Paris, cu o teză despre regimul parlamentar românesc care denunța „minciuna electorală”, Tătărescu s-a aflat mereu în centrul frământărilor politice ce au modelat România Mare.

Definiția lui despre datorie – „Nu-mi recunosc nici un merit deosebit… mi-am făcut datoria” – oglindește o atitudine realistă, aproape contabilă, care îl ghidează prin confruntările cu monarhia, dictatura regală, pierderea teritoriilor și intrarea sub influența rivală a marilor puteri ale momentului. După 1944, încercările sale de conciliere cu noua ordine sovietică nu îl salvează de izolare și prăbușire politică.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii temperate

Reședința lui Gheorghe Tătărescu nu este un decor pasiv ci o extensie a filozofiei sale asupra puterii. Situată în apropierea Grădinii Icoanei, pe o stradă a Bucureștiului interbelic în care elitele calibrate ale vremii își etalau subtil alianțele, vila împletește familiarul și discretul, dimensiunea modestă cu o arhitectură atent proporționată. Nu spațiul domină funcția, ci funcția se organizează în cadrul acelui spațiu – o idee materializată fără fast în biroul premierului, situat la entre-sol, în imediata apropiere a intrării laterale, ca o pledoarie pentru etica responsabilității publice incarnate în dimensiuni restrânse și accesuri discrete.

Interiorul și curtea ascunsă devin astfel scena unei culturi politice în care imaginea nu se construiește prin grandiozitate, ci prin mesaj modular, prin proporții și detalii – o lecție clară pentru contemporani asupra conceptului de putere în spațiu.

Arhitectura Casei Tătărescu: mediteranean și neoromânesc în dialog subtil

Vila își datorează forma unicității colaborării dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cei doi parteneri care, în decursul a trei ani, de la 1934 la 1937, au elaborat un proiect în care influențe mediteraneene se intersectează cu accente neoromânești. Fațada surprinde prin portaluri cu accente moldovenești, coloane filiforme, fiecare lucrată diferit, evitând însă simetria rigidă în favoarea unui echilibru viu. Rezultatul este o vilă care păstrează o sobrietate apartamentelor urbane, dar vibrează prin detalii.

În interior, rolul artei este subliniat de intervențiile sculpturale ale Miliței Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, care semnează șemineul înconjurat de o absidă neașteptat de expresivă, dar lipsită de ostentație, devenită model pentru alte clădiri semnificative ale epocii. Ancadramentele ușilor și alte finisaje sunt mici bijuterii ale modernismului temperat, care dialoghează permanent cu tradițiile regionale, în special cele transilvănene și oltenești.

Nu în ultimul rând, parchetul din stejar masiv și feroneria din alamă patinată întăresc impresia unei case preocupate de permanență și calitate, nu extravaganta efemeră a unui politician aflat în fața represiunilor vremii.

Arethia Tătărescu: forța culturală din umbră

Discreția cristalizată a reședinței nu poate fi înțeleasă fără prezența Arethiei Tătărescu, soția premierului, cunoscută drept „Doamna Gorjului”. Nu doar suport moral, Arethia a fost un motor cultural, implicată activ în recuperarea meșteșugurilor oltenești, binefacere, precum și în susținerea lui Constantin Brâncuși pentru realizarea ansamblului de la Târgu Jiu, reflectând astfel un angajament social și artistic care transcende frumusețea arhitecturală.

Prezența ei este consemnată oficial în dosarele autorizației casei, însă influența sa este vizibilă și în modul în care întreaga vilă evită opulența, alegând un echilibru între contemporaneitate și tradiție, între reprezentare și intimitate. Arethia a fost păstrătoarea coerenței estetice și culturale, garantând un umor înădușit al valorilor care animau această familie și epocă.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică

După prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu în 1947 și arestarea sa ulterioară, vila din Strada Polonă suferă o transformare dramatică. În logica confiscării proprietăților asociate elitei politice, casa nu mai rămâne spațiu de putere ci devine simbol al unei clase eliminate. Lipsa unei politici coerente de conservare și utilizarea forțată în spații administrative sau locuințe colective au contribuit la degradarea lentă, dar constantă a detaliilor arhitecturale și a atmosferei inițiale.

În această perioadă, întreaga istorie a omului politic este distorsionată, iar reședința sa își pierde vocea: un fundal mormântal pentru memoria unei lumi ce se închidea. Natura modestă a casei și principiul proporțiilor exersate de Tătărescu sunt ignorate în favoarea unor intervenții brutale, înădușind totodată și sensul memorial.

Post-1989: controverse, erori și pași spre recuperare

Schimbarea regimului nu aduce liniște pentru vila Tătărescu, ci o etapă caracterizată de incertitudini, intervenții dezordonate și deseori anatemizate de specialiști. Proprietatea ajunge în mâinile unor persoane cu profil public, cum a fost Dinu Patriciu, a cărui abordare arhitecturală a schimbat brutal compartimentarea și detaliile interioare, slăbind continuitatea proiectului inițial și provocând reacții critice dure.

Deschiderea temporară a unui restaurant de lux în spațiile casei a fost percepută ca o contradictie majoră: o vilă ce a fost odată spațiu al reflecției politice și culturale devenea scenă pentru un consum ostentativ, contestat pe bună dreptate. Cu toate acestea, aceste episoade au generat și o reluare a interesului public și academic pentru această vilă.

Un pas important a fost preluarea clădirii de o firmă străină, care a demarat restaurarea atentă a elementelor originale, revenind la viziunea arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Această etapă a adus o reașezare a casei într-un context de respect și revenire la proporții, materiale și detalii definitorii, oferind un punct de pornire pentru o narativitate mai nuanțată și integrată a patrimoniului interbelic.

EkoGroup Vila astăzi: continuitate și acces cultural controlat

Astăzi, vila este cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila, o titulatură ce marchează o punte între trecut și prezent, păstrând memoria fără a cădea în nostalgia sterilă. În acest spațiu, arhitectura, istoria și cultura se intersectează din nou, însă în condiții asumate de acces controlat, cu o strategie clară de protecție a patrimoniului și de deschidere a dialogului cu publicul cultivat.

EkoGroup Vila simbolizează această recuperare responsabilă: aici, numele “Gheorghe Tătărescu” nu este doar o amintire, ci un subiect viu prin care se înțelege complexitatea unei epoci și echilibrul fragil dintre putere și memorie. Accesul se realizează exclusiv pe bază de bilete, disponibile prin platforma iabilet.ro, în funcție de programul cultural, iar vizitatorii sunt invitați să descopere o vilă care nu se reduce la funcționalități comerciale, ci păstrează rolul de martor al unei istorii.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru al României în două mandate (1934–1937 și 1939–1940) și o personalitate complexă a Partidului Național Liberal, implicat în transformările politice majore ale perioadei interbelice și postbelice.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), artist al secolului XIX, fiind persoane distincte, din epoci și domenii diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu reprezintă un exemplu timpuriu și rar în Bucureștiul interbelic de arhitectură care combină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, concepută de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu contribuții artistice de la sculptorul Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în definirea casei?
  Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, a fost beneficiara proiectului și un motor cultural discret, responsabilă pentru coerența estetică și culturală a reședinței, precum și pentru legăturile cu Brâncuși și arta românească a vremii.
• Care este funcția clădirii astăzi?
  Casa este în prezent spațiu cultural cunoscut sub numele de EkoGroup Vila, restaurată și deschisă publicului pe bază de bilete, oferind acces controlat în funcție de evenimentele și programul stabilit.

Invităm cititorii să parcurgă această vilă cu ochi contemporani, să pătrundă în arhitectura ei proporționată și plină de semnificații, și să reflecteze la felul în care memoria politică își găsește spațiu nu doar în paginile istoriei, ci și în zidurile unei case vii. EkoGroup Vila rămâne un reper viu al unei epoci și al unei figuri complexe, iar accesul său controlat înseamnă asumarea responsabilității față de trecut, prezent și viitor.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, respectiv pentru a descoperi cum o moștenire interbelică devine astăzi un punct de reflecție culturală.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.