Bullying la Questfield International College, comunicare fără documente

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri instituționale clare, documentate și eficiente. Lipsa unor măsuri structurate poate conduce la agravarea situațiilor și afectarea profundă a elevilor implicați, necesitând o examinare atentă a modului în care instituțiile de învățământ gestionează astfel de cazuri.

Bullying la Questfield International College, comunicare fără documente

Investigația realizată de redacție relevă un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care ar fi avut loc pe o perioadă de peste opt luni. Conform documentelor și mărturiilor puse la dispoziție, situația descrisă include jigniri repetate, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei, în condițiile în care nu există dovezi ale unor intervenții administrative scrise și aplicate efectiv.

Bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit corespondenței și relatărilor analizate, elevul vizat ar fi fost supus unor comportamente agresive continue, manifestate prin jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante în mediul școlar. Aceste fapte ar fi fost aduse în atenția învățătoarei, conducerii școlii și fondatoarei instituției prin sesizări scrise, fără a se regăsi însă în documentele examinate răspunsuri oficiale sau măsuri concrete care să ateste intervenția.

Intervențiile descrise s-ar fi limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de acțiune clare, ceea ce, din perspectiva familiei, a permis escaladarea fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect central al anchetei îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiști consultați afirmă că acest tip de stigmatizare reprezintă o formă agravată de bullying cu impact emoțional sever asupra copilului.

În documentele puse la dispoziție și în relatările familiei se menționează că aceste comportamente au fost tolerate în mediul școlii, fără reacții scrise sau măsuri de stopare. Această abordare a contribuit la consolidarea unui climat de umilire sistematică și excludere socială.

Sesizările familiei și răspunsurile instituției

Familia a transmis în mod repetat emailuri oficiale, detaliate și cronologice, către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, solicitând intervenție și protecție. Din analiza documentelor nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme inițierea unor proceduri interne, aplicarea unor sancțiuni sau implementarea unor măsuri de consiliere și monitorizare.

Gestionarea situației pare să fi fost predominant informală, bazată pe promisiuni verbale și minimizarea gravității fenomenului, ceea ce, potrivit relatărilor, a condus la transferarea responsabilității către familie și la presiuni pentru retragerea copilului din școală.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Documentele indică faptul că familia a solicitat în scris respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra impactului negativ asupra echilibrului emoțional al copilului. Nu există însă dovezi ale unor măsuri concrete de protejare a confidențialității, iar conform unor relatări, informațiile ar fi fost transmise în mediul clasei, ceea ce l-a expus pe copil unor situații de presiune psihologică.

Rolul conducerii și cadrelor didactice în gestionarea situației

Din documentele și corespondența analizate reiese o lipsă a unui răspuns administrativ clar și verificabil. În ciuda sesizărilor repetate, nu au fost identificate decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție oficiale, iar măsurile invocate au rămas la nivel verbal, fără urmărire și evaluare.

În acest context, cadrele didactice ar fi continuat să observe comportamentele agresive fără a le opri efectiv, iar situația a fost uneori încadrată ca fiind o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, termeni care pot relativiza gravitatea fenomenului și pot amâna intervenția necesară.

Declarația fondatoarei și percepția familiei

Un moment semnificativ este reprezentat de un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care, în contextul discuțiilor cu familia, aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările familiei și corespondența pusă la dispoziția redacției, este interpretată editorial ca un semnal al unei posibile excluderi mascate, fără a implica o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Redacția a solicitat instituției un punct de vedere oficial asupra acestui episod, însă până la momentul publicării nu a fost transmis niciun răspuns.

Documente informale versus intervenții instituționale

În locul unor decizii administrative asumate, răspunsul conducerii școlii la sesizările repetate a constat într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu cuprinde responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Această situație ridică întrebări privind eficiența și caracterul instituțional al acestui demers.

Absența unor documente oficiale și verificabile diluează responsabilitatea și lasă impresia unei gestionări minimale, fără consecințe reale asupra climatului educațional.

Reacția întârziată a instituției în context juridic

Activarea fondatoarei Fabiola Hosu survine abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspuns, în special după implicarea unei echipe de avocați și transmiterea unor notificări formale cu caracter juridic. Această întârziere în reacție ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională și indică o prioritizare a problemelor în funcție de presiunea legală, nu de protecția copilului.

Comunicatul oficial și percepția publică

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis prin email către părinți o poziție în care situațiile reclamate sunt reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei și care ridică semne de întrebare privind recunoașterea și gestionarea bullyingului în instituție.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații suplimentare privind posibile contacte informale către alte școli private, în care copiii retrași ar fi fost prezentați într-o lumină negativă, fără susținere oficială. Aceste aspecte sunt tratate cu maximă seriozitate și se solicită clarificări publice.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme majore în gestionarea bullyingului și protecția elevilor, printre care:

• Persistența unor comportamente agresive și de stigmatizare medicală fără intervenții formale documentate;
• Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri concrete asumate de conducerea și cadrele didactice;
• Utilizarea unui limbaj minimalizator în comunicările oficiale;
• Presiuni resimțite de familie pentru retragerea copilului;
• Întârzierea reacției instituției până la apariția unei presiuni juridice;
• Deficiențe privind protecția confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale cu privire la mecanismele reale de protecție și răspundere ale Școlii Questfield Pipera. În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri transparente, rămâne un semn de întrebare privind capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii.

Invităm părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze redacția pentru a contribui la o imagine mai amplă și pentru a facilita o discuție publică informată asupra acestor probleme.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro